Treceți la conținutul principal

primul strop de boboceală


înainte de orice, vreau să vă mulțumesc pentru numeroasele mesaje pe care mi le-ați trimis, dar, mai presus de toate, de cele peste 100 de accesări. e un început minunat!

acum, să trecem la subiect! boboceala...primul an din viața de licean. mulți spun că ar fi cel mai mișto an de liceu, că îți faci prietenii care vor dura toată viața, că simți primii fiori ai dragostei adolescentine...
boboceala mea a început în secunda în care am ieșit din sala de examen, după proba la matematică. deși, teoretic, absolvisem clasa a opta cu aproape două săptămâni în urmă. atunci, însă, vedeam în fața ochilor doar un examen pentru care trebuia să dau tot ce am mai bun.
tot în ziua aia, 21 iunie, când a venit mama acasă, am strâns-o în brațe și am exclamat "să înceapă boboceala!". peste doar câteva zile am primit rezultatele de la examen. mi-am promis să fac din vara asta una memorabilă. de atunci am simțit că am intrat într-o cu totul altă lume. începusem să vorbesc cu elevi din diferite licee. eram impresionat de ce amintiri frumoase aveau din clasa a noua. am auzit de cel puțin trei ori expresia "a fost cel mai frumos an din viața mea".
pe 13 iulie eram deja, în mod oficial, boboc în Vianu. cum spuneam, intrasem parcă intr-un alt univers. nu aveam absolut nicio idee că se organizează întâlniri ale bobocilor, ba chiar că unele licee au adevărate tradiții în ceea ce privește astfel de evenimente.
prima întâlnire a bobocilor din Vianu, cea neoficială, a avut loc la Berăria H. a fost un prilej excelent să ne cunoaștem și să socializăm.






a doua întâlnire a fost complet diferită. a fost prima mea petrecere adevărată de licean. am făcut atunci cunoștință și cu Centrul Vechi, care, între timp, a devenit unul dintre locurile mele preferate din București. Jack's Pub, localul în care a avut loc petrecerea, a fost genial. muzica mi-a plăcut la nebunie, iar cei de la Stamp:out au făcut o treabă excelentă. toată lumea dansa, cânta, se simțea bine. atmosfera era dezlănțuită...welcome to the high school lifeîntâlnirea bobocilor din Sava a avut loc aproape în același timp, tot în Centrul Vechi. când petrecerea vianiștilor era pe terminate, am dat o fugă și până la saviști, unde m-am revăzut cu două foste colege, mândre boboace în CNSS. prima petrecere de boboc a fost, indubitabil, de neuitat.
vacanța nu era insă nici pe departe gata.


primul meu răsărit de licean în Vamă


am așteptat cu nerăbdare prima vacanță la mare. Vama Veche este unul dintre locurile de care sunt, fără nicio exagerare, atașat sufletește. muzica bună de pe plajă, barurile ieșite din comun, care ies în evidență prin absolut tot, de la numele lor fancy, până la stilul în care sunt servite băuturile, toate astea fac din Vama Veche un loc în care, oricât de bătrân ai fi, întinerești, poate, fără ca măcar să îți dai seama.
am descoperit și locuri incredibile în București. de exemplu, strada Arthur Verona. văzusem pe rețelele de socializare poze foarte frumoase de acolo, mai ales cele cu vestitul tablou "n-am simțit nimic". dacă ajungeți în zonă, să nu ratați o plimbare printre rafturile Cărtureștiului, încheiată cu un ceai în Grădina Verona.


cam ăsta a fost primul strop de boboceală. nu cred că am fost vreodată mai entuziasmat să inceapă școala! acum, un mic sfat pentru cei care trec a opta: trageți tare anul ăsta, intrați la liceu, și vă asigur că vă așteaptă cea mai tare vară, după examen. chiar dacă vi se va părea, greu, stresant, obositor, chiar dacă veți simți că ați ajuns la capătul puterilor, dați tot ce aveți mai bun, vă garantez că tot efortul va merita și veți uita totul în secunda în care vă veți vedea admiși la liceul dorit. baftă multă! veți trece de acest hop, iar după aceea încep cei mai frumoși ani din viața voastră!

high school, I'm ready for you :)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

despre sentimentele trecatoare

...și uite-mă din nou, aici, deasupra tastaturii, în spatele computer-ului, cu o cană de ciocolată caldă și câțiva biscuiți... mă simt incredibil. mă simt fericit. e un sentiment pur și simplu inexplicabil. să simți, în adâncul tău, că viața ta merge in direcția potrivită. să fii inconjurat de oameni frumoși. să iubești și să fii iubit... tata imi spunea incă de când eram mic: "sunt două lucruri de care nu îți dai seama decât atunci când nu le mai ai, acele două lucruri sunt amintirile și fericirea". tu acum ești fericit? îți poți aminti un (alt) moment în care erai fericit? câteodată, suntem atât de prinși de activitățile cotidiene, încât uităm să ne întrebăm pe noi înșine dacă suntem fericiți. când simți că plutești de fericire, oprește-te un moment din ceea ce faci. uită-te în jur, respiră adânc, concentrează-te asupra zgomotelor din jurul tău. ține minte locul în care ești, ora, zgomotele din jurul tău. când te simți trist...gândește-te la acel moment. aminteșt

înălțare, decădere și o cană cu cafea

articolul ce urmează nu este o colaborare. este un puzzle format din frânturi ale sufletelor noastre. al meu si al Iuliei, un om incredibil, care a dat un cu totul alt sens vieții mele. aruncați un ochi pe blogul ei,  bucurielacutie.wordpress.com , e pură terapie a sufletului.   cine știe ce i- a hărăzit soarta celui ce vine... cuvinte aruncate în neant, î ntre dou ă suflete, î ntre două inimi care bat la fel. o tristețe greu de curmat. acele momente când doar muzica te calmează. când brațele mamei te î nconjoar ă și te simți din nou copil. când totul pare bine. când privești ploaia, cu o can ă de cafea î ntre palme. îmbrățisări fără sentiment, relație fără iubire. plângi ș i râzi , cazi ș i te ridici. ale tinereții valuri. î n oceanul î nvolburat al vieții . nu ș tim ins ă dac ă aceste valuri, vreodat ă se vor mai î ntoarce... privim ploaia, rugându-ne fierbinte de ea s ă ne spele și nou ă sufletele. s ă spele tristețea și gândurile rele. să fac