despre sentimentele trecatoare

...și uite-mă din nou, aici, deasupra tastaturii, în spatele computer-ului, cu o cană de ciocolată caldă și câțiva biscuiți...

mă simt incredibil. mă simt fericit. e un sentiment pur și simplu inexplicabil. să simți, în adâncul tău, că viața ta merge in direcția potrivită. să fii inconjurat de oameni frumoși. să iubești și să fii iubit...
tata imi spunea incă de când eram mic: "sunt două lucruri de care nu îți dai seama decât atunci când nu le mai ai, acele două lucruri sunt amintirile și fericirea".

tu acum ești fericit? îți poți aminti un (alt) moment în care erai fericit? câteodată, suntem atât de prinși de activitățile cotidiene, încât uităm să ne întrebăm pe noi înșine dacă suntem fericiți.

când simți că plutești de fericire, oprește-te un moment din ceea ce faci. uită-te în jur, respiră adânc, concentrează-te asupra zgomotelor din jurul tău. ține minte locul în care ești, ora, zgomotele din jurul tău. când te simți trist...gândește-te la acel moment. amintește-ți ce moment al zilei era, unde te aflai...
am și eu un moment la care mă gândesc când sunt trist, sau, pur și simplu, melancolic sau îngândurat. apusul unei zile răcoroase de martie, pe un câmp. culorile înnebunitoare ale cerului. nu știu cum se întâmplă, dar îmi amintesc exact mireasma care plutea în aer atunci. îmi amintesc acordurile melodiei pe care o ascultam. mă simțeam tânăr cu adevărat. mă simțeam puternic. simțeam că trăiesc cu adevărat.

sunt convins că mulți dintre voi ați trecut prin acea stare în care simțiți fix opusul. simțiți că în orice moment, cerul e gata să se prabușească peste voi. simțiți că destinul nu ține cu voi, că nimic nu se întâmplă cum ați vrea. e normal. eu, spre exemplu, mă întristez după ce ascult o melodie veche, tristă sau care îmi amintește de cineva anume.

să știți că e normal să plângeți. e cel mai bun mod de a te descărca. nu are rost să ascund faptul că eu am plâns și când am primit rezultatele de la examen, deși acela a fost probabil cel mai fericit moment din viața mea. plângeam de fericire, insă în același timp simțeam că am dat afară tot stresul care fusese acumulat în ultimul an.

suntem schimbători. sentimentele vin, pleacă, se întorc, apar și dispar. noi ne maturizăm. ne întregim experiența de viață. apropos de experiență de viață. da, am început liceul. trebuie să recunosc că m-a luat un pic prin surprindere! au început testele, temele, ascultările...totul este cu siguranță diferit. e un pas foarte mare pe care îl facem cu toții, nu a zis nimeni că va fi ușor. toate aceste încercări ne modelează. este adevărat ca viața întâi ne dă testul, si abia după aceea îți predă lecția. sună ciudat, dar anumite lecții chiar nu pot fi "predate" fără un test înainte.

să treci prin viață fără vreo dificultate e ca și cum ai lua parte la un joc și l-ai câștiga fără să miști un deget. care mai e satisfacția câștigului? care ar mai fi acea "palpitație" a vieții dacă nu am fi puși în fața unor decizii, compromisuri, sacrificii? ce rost are să rezolvi, la matematică, n probleme care nu îți ridică niciun semn de întrebare?

inspiră adânc! privește cerul! studiază forma norilor! găsește fericirea în cele mai mărunte lucruri! începe-ți ziua cu un zâmbet! termin-o tot cu un zâmbet!